FREE SHIPPING In Romania for all orders over 300 RON

media

[RO] Interviu cu 5 iubitoare de ilustrație / [EN] Interview with 5 illustration-lovers - part I

Click here for the English version.

Cum se simte ilustrația o dată ajunsă la destinație? Mi s-a părut mereu fascinantă transformarea unui gând într-un obiect concret și drumul acestuia din mintea mea în casele și viețile altor persoane, metamorfozându-se în funcție de inima primitorului. Și cum aceleași pete de culoare pot însemna lucruri atât de diferite pentru fiecare. 


Am invitat 5 cliente dragi să vă spună cum se văd culorile, emoțiile și poveștile de pe cealaltă parte a hârtiei mele, cu speranța că vom închega și mai bine această comunitate minunată, stârnind totodată curiozitate, inspirație și, de ce nu, prietenie și apropieri pe termen lung. Pentru că, într-un fel de care mă bucur nespus, am noroc să întâlnesc cele mai frumoase femei pasionate de frumos:



RALUCA: Eu sunt Raluca, îmi plac mult oamenii și poveștile, motiv pentru care la serviciu fac comunicare, iar după program merg foarte mult la teatru, consum muzică, filme, cărți și design de tot felul. În plus, iubesc grozav pisicile, în special pe Musta și Kimba, șefele noastre de-acasă. Iar de vreo doi ani învăț timid despre grădinărit. 


CRISTINA V.: Sunt Cristina, am 37 de ani și sunt inginer cercetător. Locuiesc de 8 ani în Australia și lucrez într-un campus superb pe malul râului, cu păuni, cinema în aer liber și mult spațiu verde. Călătoresc în jur de 2 luni pe ani prin toată lumea și am bifat toate continentele, în afară de Antarctica.


GABRIELA B.: Eu sunt Gabriela, am 26 de ani și sunt în căutare de frumos. Fără veleități artistice, mă indentific mai degrabă ca un colecționar de creații și idei. Cred cu tărie în puterea lui slow living și a unei vieți mai degrabă savurate decât trăite la galop.


ALEXANDRA: Eu sunt Alex, am 40 de ani (chestie care a fost mult mai puțin dramatică decât mi-am imaginat), doi copii și mult prea multe sweatshirts gri. Îmi place să fotografiez nori din avion, mă calmez mirosind cărți și sunt incapabilă să povestesc ceva pe scurt.


IOANA B: Eu sunt Ioana și am 34 de ani. Și eu am desenat o vreme bună, dar am renunțat pentru o meserie cu care, teoretic, "nu aș muri de foame" - cea de economist. Destiny played its role in a funny way și acum sunt UX Designer. Încă iubesc desenul și am reluat studiul în timpul liber. Cochetez cu ideea ca într-o zi să ilustrez cărți pentru copii și povești mitologice, dar și florile mele dragi. Ador liniștea și felul în care mă simt prezentă atunci când fac escaladă, îmi mai plac turele pe munte, gaming-ul, Studio Ghibli movies, să tricotez, să gătesc și să îmi iubesc plantele și gradina.



Mie mi se pare că ne știm de mult tare :) Când am făcut “cunoștință”?


RALUCA: Îmi place să spun despre mine că sunt un român optimist, pentru că tind să văd tot ce e interesant și bun la noi. De ani de zile urmăresc și cumpăr cu predilecție produse românești, muzică și design românesc, de la îmbrăcăminte, bijuterie și accesorii, până la ceramică, grafică și chiar mobilă.

Primele ilustrații de Mădălina Andronic le-am văzut la Cărturești, acum mulți ani. Țin minte vulpea în formă de inimă. De cunoscut ne-am cunoscut la Autorul de la sala Dalles unde expuneai gulerele și broșele din porțelan. Nu mai știu în ce an era (n.r. 2015), dar știu că mi-a luat o veșnicie să mă hotărăsc ce broșă să aleg. Era o mână, căreia, la ceva timp după, i-am rupt din neatenție un deget și am suferit teribil...


CRISTINA V.: Nu-mi aduc aminte când am descoperit ilustrațiile, probabil prin 2015, dar sigur a fost dragoste la prima vedere! M-a fascinat de la început combinația de folclor cu poveștile nemuritoare din copilărie, culorile vii și motivele geometrice decorative.


GABRIELA B.: Parcă dintotdeauna. Cadența prin care amintiri sau momente s-au armonizat cu lucrările tale a fost magică - ca o transpunere grafică a unor sentimente pe care le aveam neexprimate. Nu îmi amintesc când anume s-a întamplat miracolul, însă știu că m-am îndragostit iremediabil de “Perseide și de atunci nu am mai contenit în a povesti despre ceea ce faci.


ALEXANDRA: Păi totul a pornit de la Rozalba, de care m-am îndrăgostit iremediabil și la prima vedere, cred că prin toamna lui 2014. După aceea cred ca am dat de zâne - și am devenit oficial Madiholică.


IOANA B.: Ne știm de mult timp, într-adevăr. Cred că am găsit pe un blog ilustrații cu "Praf de Zâne" și în Cărturesti "Zâna Zorilor". M-a "electrocutat" stilul tău diferit. Am fost uluită de stilul colorat, de interpretare, de felul în care ai adus elemente tradiționale în ilustrație și ai reușit sa le faci cool. It felt like fresh air.


- broșă din porțelan, colecție 2015 / ilustrație "Rozalba" - 



Feluritele moduri in care oamenii reacționează la rezultatele unui proces artistic sunt fascinante - și atât de personale. Care este rolul frumosului în viața ta? Ce te-a atras către poveștile mele și ce te-a făcut să revii apoi în shop?


RALUCA: Eu instant vibrez la culoare și armonie. Adaugă și povestea peste toate astea și ai răspunsul. Inspirația din tradițiile românilor, delicatețea, umorul și grija pentru detaliu din lucrările tale mă fac să revin mereu, atât ca să-mi ofer bucurie mie, cât și apropiaților mei care rezonează cu universul tău.


CRISTINA V.: Arta mă relaxează și imi dă o stare de bine. Multe dintre tablourile de la mine din casă sunt peisaje sau hărți vechi cu locurile pe unde am călătorit, sau picturi care mă poartă cu gândul într-un loc sau timp anume.

Bunica a avut multe costume tradiționale, majoritatea făcute de ea. Una dintre pozele mele preferate e cu bunica în costum tradițional la casa părintească din Fundata. Cumva în ilustrațiile din “Zâna Zorilor” i-am vazut pe bunicii mei și viata de la țară din Fundata. Și astea sunt primele lucruri pe care le văd când intru în casă acum.


GABRIELA B.: Tu creezi frumos, insă lucrările tale nu sunt doar eye-candy. Ci sunt ne transpun într-un realism magic al memoriilor noastre, așa cum face și Gabriel Garcia Marquez.

Îmi amintesc cum an de an îmi dădeam coate cu sor-mea și râdeam când mama scotea de Crăciun "farfuriile bune", pentru musafiri. Era un set clasic de farfurii albe cu marginea aurită și cu o mică inserție grafică din albastru cobalt. Mama scotea farfuriile din foile de ziar în care erau învelite individiual și ne spunea “Băăăi, ia nu mai râdeți de farfuriile mele!".

Atunci când am văzut colecția ta din ceramică pictată cu albastru cobalt, mi-am amintit de mama și de mesele de Crăciun și de noi când eram mici. Asta înseamnă pentru mine Mădălina Andronic. Un deep dive în nostalgie și trezirea unor amintiri pe care nici nu știam că le mai am.

Ulterior, design-ul cu cobalt și auriu mi-a folosit ca inspirație pentru cadourile pe care le-am facut prietenilor noștri ce ne vor fi domnișoară și cavaler de onoare: cercei și butoni asortați, din porțelan. Așa am simțit cum prietenii se transformă în familie.


ALEXANDRA: Țin minte că acum câteva luni încercam să îi explic unui prieten din Londra de ce imi plac atât de mult desenele tale și n-am știut cum să ii spun altfel decât “look, it’s like she’s drawing the inside of my head” (“Uite, e ca și cum deseneaza ce am eu în cap”).  Desenele tale sunt ca o combinație de vis și poveste și mi se pare incredibil cum, aproape indiferent de subiect, orice desen e in același timp solar, senzual, tandru și plin de umor - adică fix cum ar trebui să fie viața. 


IOANA B.: Cred că arta e o modalitate de a exprima nu doar ceea ce simțim, ci și felul în care simțim de-a lungul timpului. Exprimăm vizual poteca pe care alegem să o urmăm în viață, cu toate emoțiile, speranțele și deșertăciunile ce atârnă deasupra ei.

Și așa am urmărit, like in a dream, drumul tău de până acum. Spre deosebire de mulți alți artiști, stilul tău și interesele tale au progresat ca într-o poveste. Îmi place lucrul acesta, pentru că nu e monoton. De la o tânără adolescentă, cu speranțe jucăușe și dragoste pentru povești, cu niște personaje minunate, dar și un strop de kinkiness, la o femeie îndrăgostită și căsătorită care reușește să captureze în cel mai încântător mod tandrețea și dragostea. Și ajungând în final o femeie cu o carieră, care face alegeri și învață să se pună pe ea pe primul loc, înainte de orice. Care încearcă să găsească un echilibru și să ia ce este mai bun de la viață, o femeie care crede cu tărie în alte femei și le oferă, prin munca ei, speranța și valorile în care crede.


Lucrările tale, indiferent de tematică, sunt pline de iubire și speranță. Când creștem, adesea basmele își pierd din farmecul pe care îl aveau în copilărie. Le apreciem încă, dar par rupte de realitate. Ce mai văd eu extraordinar la lucrarile tale e faptul că ai reușit să aduci magia în viața de zi cu zi. Ne este un lucru ușor de făcut…


- ilustrațiile originale din "Zâna Zorilor", "Dulciuri de Poveste" și "Inktober Ladies" în casa Cristinei -


Tuturor ne place să revizităm locurile și momentele în care ne simțim fericiți și care ne inspiră - eu una le ilustrez mereu, ca să le revăd oricând am chef și, mai ales, să le dau mai departe. Care sunt locurile de vacanță în care te-ai întoarce oricând cu plăcere? Și pentru că #IllustrationTravelsEverywhere, în ce loc ai simțit că s-a potrivit la fix un produs din shop?


RALUCA: Am mai multe locuri în care vreau să revin. De la noi din țară, Timișoara și Oradea, delta și oriunde la munte. Din afară, m-au impresionat mult călătoriile de anul ăsta, așa că o să spun Portugalia, lacul Como și Israel. Cât despre unde s-ar potrivi cel mai bine lucrările tale, precis un spațiu mediteranean cu spirit latin. 


CRISTINA V.: Pe lista locurilor pe care le-am văzut și vor fi un reper pentru cele mai frumoase călătorii sunt terasele de orez de langa Yangshuo, trekking Salkantay spre Macchu Picchu și snorkelling cu mii și mii de pești colorați și broaște țestoase în insula mare din arhipelagul Hawaii. Sunt locuri și experiențe pe care vreau să le bifez din nou.

Și, evident, Italia! Am locuit acolo 6 luni și pe urmă am revizitat-o mereu. Ar fi o Sophie’s choice să încerc să aleg colțul preferat, însă tricourile tale au mers la marele fix toamna asta când am revenit în Italia.


GABRIELA B.: Granada. Categoric Granada. Este un oras care trăiește prin ciclicitatea vegetală. Efectiv în fiecare lună orașul miroase diferit: fie de la florile de portocal, fie de la salcâmul japonez... a trăi în Granada este echivalentul unei practici prelungite de mindfulness. Cred, totodată, că definiția boemiei a fost conturată în Andaluzia și că oricând, la orice vârstă, conceptul de libertate poate fi redefinit în carierul Albayzin.

Andaluzia este inima culturii spaniole, iar bijuteria arhitecturală a zonei este Palatul Alhambra cu infuzie maură. Nu am văzut nicăieri notorietatea unui pattern atât de pregnant precum cel din Alhambra, replicat în scopuri comerciale aproape în mod exclusiv pe bucăți de ceramică. Tocmai de aceea pentru Granada nu aș vedea un singur produs din shop-ul tau, ci o colecție întreagă de bijuterii din ceramică cu pattern islamic. Chiar un shop în sine în cartierul Realejo - San Matias, plin de buticuri artsy ale artiștilor autohtoni și nu numai. 


ALEXANDRA: In cazul meu, illustration really travels everywhere, pentru ca tocmai m-am mutat la Viena fără mobilă, dar cu întreaga mea colecție de zâne Mădăline, și să știi ca s-au integrat imediat în peisaj, chit că apartamentul de aici e mansardat și a trebuit să le sprijin pe podea în loc sa le agăț pe perete. Momentan - și din cauză că e iarna și frig aici, dar și pentru că tot văd desenele tale pe Instagram - am o poftă teribilă să mă întorc în Italia. Până ajung acolo, mă ostoiesc uitându-mă la printurile tale cu uși roșii, ficusi luxurianți și fete care stau la soare. Dar produsul din shop care m-a marcat cel mai tare în ultima vreme a fost printul cu “Nereidele”, pentru că mi-a adus aminte de un loc din suflet - cel în care îmi țin prietenele din facultate. Suntem risipite care pe unde, două plecate din țară, toate ocupate, stresate, cu copiii, cu joburile...dar uitându-mă la ilustrația ta mi-am adus aminte că indiferent cât de des (nu) reușim să ne vedem, cât de mult ne contrazicem și cat de diferite suntem, fetele astea sunt clar surorile mele. Așa că am intrat pe WhatsApp-ul de grup și le-am scris “Băăăăi, vâ iubesc! Și nici măcar n-am băut”. Sigur, se putea și mai poetic, dar eu zic că au înțeles ideea.


IOANA B.: Oriunde la munte sau în natură. Sper sa ajung în Japonia și India în anii următori.


- ilustrațiile originale din "Praf de Zâne" în casa Alexandrei / ilustrația "Nereide" -



În 2020 îmi doresc să implic mai mult comunitatea în procesul de creație, ca să fim gând la gând din ce în ce mai des - o idee a ta ar putea deveni o inspirație. Ce teme/subiecte noi ți-ar plăcea să găsești în ilustrațiile mele? Oare ai în minte un produs pe care ai vrea să îl adaug planurilor pentru anul următor?


RALUCA: Mi-ar plăcea să văd mai multe tradiții românești ilustrate (obiceiuri legate de sărbători), sau un soi de ghid ilustrat despre cum să fii mai empatic și mai simpatic. Cred că zilele astea avem mare nevoie de educație prin și pentru frumos.

La capitolul produse, îmi imaginez mai multă papetărie (de la postcards până la hârtie de ambalat), decorațiuni pentru casă (sau, de ce nu, pentru grădină) și cu siguranță sleeve-uri pentru laptop/tabletă/telefon.


CRISTINA V.: Mi-ar plăcea foarte mult să le văd pe #inktober Ladies prin lume (poate chiar în culori!), fie ele de diferite etnii sau în peisaje din alte țări.


GABRIELA:  Am o listă serioasă: 

1. Italy infusion si despre la dolce vita - Nu degeaba mișcarea slow a pornit din Italia, oamenii aceștia chiar știu să trăiască frumos. La 30 de ani ai renăscut în Puglia - ce ne recomanzi să aducem în viața noastră pentru a trăi mai frumos?

2. Exprimări alte diferitelor culturi din întreaga lume – sunt convinsă că avem cu toții un oraș, o țară sau o cultură care ne-a impresionat în călătoriile noastre sau că avem nevoie de o sursă de inspirație pentru următoarele experiențe călătoare.

3. Self-healing - un mix de grafică delicată și mesaje vindecatoare de la femei pentru femei.

4. Love stories - povești de dragoste tămăduitoare și frânturi din viața reală a iubirii față de noi, față de cei dragi, față de sufletele pereche. Eu categoric îmi doresc cel puțin 2 love portraits! 


ALEXANDRA: Mi-a plăcut la nebunie ideea cu fetele care citesc, deci sper că n-ai epuizat subiectul. Ca produse, ce părere ai de niște jurnale cu writing prompts tematice și ilustrații? De exemplu, un set cu (să zicem) trei caiete subțirele (să fie ușor de cărat în geantă): un gratitude journal, unul “Chestii care îmi plac la mine”, unul “Instagram analog” pentru desenat.


IOANA B.: Cred că seria ta cu femei și diversitatea lor are foarte mult potențial pentru a fi dezvolată mai departe.

A fi femeie e minunat, dar, puțin în contradicție cu sugestia anterioară, mi-ar plăcea ca noi toți să privim mai mult la munca de echipă în cupluri și cat de minunați suntem împreună prin ceea ce realizăm și putem realiza. Cred ca noi, ca generație, ne-am aruncat prea agresiv în această dualitate a relațiilor. Însă există echilibru în toate. 

Mi-au plăcut mult bijuteriile din ceramică din acest an. Cred că mai multe broșe ar fi super. Iar zânele acelea din ceramică pe care le-ai creat acum mulți ani mi s-au parut minunate pentru sărbători. Mi-e puțin dor de ele.


- zâne din porțelan, 2017 / ilustrație "Reading in February"



În final, hai să ne imaginăm un scenariu simpatic, în care știi cu siguranță cât contează susținerea și încurajarea între femei: daca ai fi acum în magazin lângă o viitoare clientă care ne descoperă, ce produs i-ai recomanda?


RALUCA: Seria “Ce vrăji mai fac fetele”, cerceii sau orice obiect de îmbrăcăminte cu ilustrațiile Inktober sau “C’est déjà les vacances”. Sau vesela din ceramică, dar aici aș fi mai întâi un pic egoistă. 


CRISTINA V.: Eu am un pic din tot ce ai creat: ilustrații, tricouri, ceramica ornamentală, bijuterii și o carte. Greu să recomand un produs. Eu aș recomanda tot magazinul!


GABRIELA: Pentru iubitorii de folclor, i-aș îndruma către cartea și ilustrațiile "Ce Vrăji Mai Fac Fetele".

Pentru iubitorii de acasă, dar care locuiesc în afara țării, le-aș recomanda ilustrațiile și tricourile din basme.

Iar pentru cei care își doresc bijuterii, nu doar invitații de nuntă, i-aș invita să te provoace cu o suită de design personalizată.


ALEXANDRA: Unul singur mi se pare imposibil; dar trei, pentru început - printul cu Adam și Eva ascunși dupa o frunză de ficus, un tricou din seria “C’est deja les vacances” (ca să uite de frig) și calendarul cu cititoarele.


IOANA B.: Grea treabă, fiindcă  I LOVE THEM ALL. Mi-a plăcut in mod special colecția “Love Stories”. Dar orice hanorac, T-shirt sau bijuterie ar fi o alegere minunată.


Related Articles
Comments: 0
No comments
Leave a Reply

Your email address cannot be published. Required fields are marked*